Dezvoltarea durabila
Concepte – Principii
Conceptele „dezvoltării durabilă”, respectiv „dezvoltare durabilă a turismului”, sunt relativ recente, avându-şi originile în Recomandările Conferinţei ONU cu tema „Mediu şi dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992.
Codul global de etică pentru turism, adoptat de Organizaţia Mondială a Turismului în 1999, subliniază principiile potrivit cărora turismul este un factor al dezvoltării durabile.
Raportul Brundtland defineşte foarte clar dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”
Rezultă că durabilitatea pleacă de la ideea ca activităţile umane sunt dependente de mediul înconjurător şi de resurse.
Deşi, iniţial, dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului, în prezent conceptul s-a extins şi asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, atât sub aspect economic, social cât şi sub aspect cultural.
Există trei principii majore ale dezvoltării durabile:
- Durabilitatea ecologică, asiguratoare a unei dezvoltări suportabile cu menţinerea tuturor proceselor ecologice esenţiale, mai ales a diversităţii resurselor biologice;
- Durabilitatea socială şi culturală, ce garantează o dezvoltare economică favorabilă membrilor societăţii, compatibilă cu cultura şi valorile de cultură şi civilizaţie existente, cu păstrarea identităţilor comunitare;
- Durabilitatea economică, având rol în asigurarea unei dezvoltări economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât să existe şi în viitor.
Definiţia dezvoltării turistice durabile, cea mai utilizată este „Dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială, economică a mediului, prin exploatarea resurselor naturale şi culturale în interesul generaţiilor viitoare”.
Dezvoltarea turistică durabilă mai poate fi definită ca reprezentând „dirijarea managementului tuturor resurselor în aşa fel încât să satisfacă nevoile economice, sociale şi estetice menţinând în acelaşi timp integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de susţinere a vieţii”.
Dezvoltarea turismului durabil are la bază următoarele principii :
- Minimizarea impactului activităţii turistice asupra mediului natural în vederea obţinerii durabilităţii ecologice;
- Minimizarea impactului negativ al activităţii turistice asupra comunităţii locale şi a membrilor ei în vederea obţinerii durabilitãţii sociale (evitarea apariţiei situaţiilor ostile în relaţia cu comunitatea locală, prin dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturbă de zi cu zi a populaţiei);
- Minimizarea impactului negativ al activităţii turistice asupra culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor comunitãţilor locale în vederea obţinerii durabilităţii culturale .
Abordări ale dezvoltării durabile
Abordarea ecocentrată – Durabilitatea forte
Economia constituie un subsistem al sferei activităţilor umane, ele însele fiind un subsistem al biosferei.
Abordare economico-centrală – Durabilitatea slabă
Prin abordarea economico-centrală se consideră că progresul societăţii şi protecţiei mediului sunt condiţionate de prosperitatea economică; cu cât economia va produce mai multă bogăţie, cu atât va creşte bunăstarea oamenilor şi vor fi posibile investiţii care să asigure protecţia mediului natural.