Pictorul băcăuan Nicu Enea

Nicu Enea (n. 28 mai 1897, Valea Arinilor, comuna Lucăcești, astăzi comuna Măgirești, județul Bacău – d.16 septembrie 1960, Bacău) a fost un pictor român. S-a înscris inițial la Școala de arte frumoase din București (1921), pe care a frecventat-o cu intermitențe, a frecventat cursurile ținute de George Demetrescu Mirea. Nicu Enea a preferat apoi să studieze la Academia liberă de Pictură, unde țineau cursuri Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu și Artur Verona.

Nicu Enea a reprezentat România, în 1935, la expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit medalia de argint, pentru lucrarea Elvira, un portret al soției sale, lucrare ce poate fi văzută la Casa Memorială Nicu Enea din Bacău. A câștigat concursul pentru a picta mai multe săli din Palatul Regal, în 1937 realizează pictura Bisericii Sfinții Voievozi, iar în 1942 participă la renovarea și pictarea Catedralei Ortodoxe din Chișinău, Nicu Enea fiind și autorul picturii de pe Cupola Teatrului Bacovia. Cunoaște o mare recunoaștere a talentului său prin organizarea a multor expoziții în București, fiind onorat cu numeroase premii.

După 1945, este îndepărtat din viața artistică, fiind acuzat de comuniști ca a fost un apropiat al Casei Regale. După anii ’60, soția sa Elvira reușește să-i reabiliteze numele și îl aduce în atenția publicului, prin organizarea a două mari expoziții, una în Bacău și alta în București. Casa în care a locuit, împreună cu numeroase opere de artă (pictură, grafică, obiecte personale) sunt donate de Elvira statului român, devenind, în 1970, Casa Memorială, la care, mulți ani, Elvira Enea a fost custode.

În semn de respect și prețuire, strada unde a locuit pictorul a pimit numele de Nicu Enea, iar mai târziu, după 1990, Școlile Gimnaziale din Valea Arinilor și de pe Calea Bârladului, din Bacău, au primit numele pictorului.

Printre tablourile pictorului Nicu Enea se numără: Case la periferie, Dubrovnic, Natura statică cu ceramică populară, Nud cu mărgele, La arat, Port Dunărean, Case la periferie. Picturile le-a semnat în majoritatea cazurilor, dar nu le-a și datat. A lucrat pe pânză, carton sau lemn.